unu noi doi nu
s-a-ntâmplat niciodată
și totuși
cu tine sunt
prin trecerea norilor
albind în curcubeu
un armistițiu simplu
de-o viață

nu mai întreb
nu mai aștept

o respirație doar
mai rămân
la marginea ploii

iluzia prezenței mele
în gandul tău albastru fie
seninul ud al mării
când
dorințele tale vise urcând
cheamă pescăruși ce trezesc
fire de nisip spre cer
noi
mirabile uitări în dor
unic puls întrupând
o schiță de veșnicie