Locuia în orașul secret de la capătul lumii
Construit în sinele nocturn
Cu pereții de oase, cu ferestre de cranii
Cititorul de vise vechi
Și de vieți amărui
Bându-și ceaiul de după-amiezi ploioase

Oameni cu sufletul incert,
fragmente stranii de amintiri
Biblioteca prăfuită a miezului de noapte
La un moment dat avea mâinile albastre
Așa cum nucile verzi îți colorează pielea toamna
cu miros de iod și paftale aurii.