O sageata trimisa in necunoscut, sperand ca aceasta sa primeasca un nume. O dorinta de a trece dincolo de cercul de fier si de a ajunge pana in pronfuzimile abisale, pentru a ne elibera, de fapt, in spatele acestor hieroglife? Poate ca doar incapacitatea negustorului de a-si achita datoriile. Increzandu-se la nesfarsit in bunavointa si rabdarea creditorului sau, se complace in amagire, isi alimenteaza singur iluziile. Refuza sa se increada in lacrimi si salvare, se agata cu disperare de cioburi. Omul(iata, am dat jos o masca) este o fiinta masochista : ii place sa stea singur pe marginea prapastiei. Sfideazaadancimea cu inca o zi, si inca o zi, dar aceasta nu are rabdare.Ne-am indepartat atat de mult de esenta, am pus bariere ilogice, ne-am construit sisteme, ne-am ghidat dupa principii. Toate acestea au condus la un regres. Oamenii, in ignoranta lor, inca mai cauta cauzele acestui fenomen, s-au oprit si contempla. Asteapta eliberarea, fiind pregatiti sa plateasca un pret derizoriu pentru ea.
Sa piara ceata ce ne-a acoperit pleoapelesi ceara buzele. dar, oare ce vreau, poate ma intrebati, sau cu ce ganduri am asternut aceste cuvinte? O singura dorinta care, indraznesc sa cred, va cunoaste extindere si teren fertil pentru a incolti : aceea de a constientiza ca orice plata are si o rasplata si ca, de data aceasta, prin noi insine vom dobandi iluminare. Va propun un joc : asezati-va intr-un colt, ganditi la viata-ntreaga, remarcati toate clipele frumoase si intoarceti-va la cauzele lor, imaginati o balanta pe ale carei talere sa asezati cauzele pure, inocente si pe cele malitioase, iar daca aceasta se inclina in favoarea celor din urma inseamna ca ar trebui sa reluati, cu mai multa atentie, citirea acestor simple cuvinte.