„Când spui Vrancea spui Marian Oprișan și invers” Ovidiu Butuc, editorial cotidianul „Milcovul”(un număr din toamna trecută; am redat din memorie). Când spui Vrancea, totuși te mai gândești și la vin și la cutremure. Însă, undeva în Focșani există o stradă – „Renașterii” – și acea stradă are la rândul ei o înfundătură – „Fundătura Renașterii”. EVRIKA!!! Renașterea s-a împotmolit într-o provincie europeană. În Germania RENAȘTEREA din punctul de vedere al economiei, mentalității etc, a început cu ceva timp în urmă, după Război.
Sunt pe jumătate evreu, adică un sfert jidan, un sfert spaniol, și jumătate român. Chiar dacă predominanta este esențială, m-am născut în România, am crescut aici ș.a.m.d. ceva din sângele de obârșie s-a mai strecurat prin vene. În 2001, imediat după ce am terminat liceul am plecat în Germania. Fraudulos. Până în Cehia a mers bine, șpagă și alte cele, apoi prin pădure, cam jumătate de oră. O mașină ne aștepta. La 10 kilometri de vamă s-a luat poliția după noi și a trebuit să sărim din automobil. Au urmat două nopți petrecute în pădure (1 și 2 octombrie) în ploaie și într-o bluză și aia subțire. Dar nu aceste amănunte sunt relevante. Într-un sfârșit aveam să ajung în Hamburg și am crezut că sunt în Rai. Mai văzusem asemenea chestii pe la televizor dar este altfel să le atingi. Ce mai, erau și sunt civilizați, și ei încă plătesc datoriile celui de al-II-lea Război Mondial. Au tăcut, au înghițit în sec, au plecat capul, au tras la jug, au înjurat, au blestemat, s-au împrumutat, au achitat, achită, au dărâmat Zidul Berlinului și ar fi fost în stare să dărâme și Marele Zid Chinezesc ca să ajungă unde sunt acum. Din păcate noi nu. Noi românii nu putem și nu vom putea vreodată să ne ridicăm la înălțimea și curajul de care ei au dat dovadă. Noi suntem LATINI și asta spune multe. Ar trebui să ne uităm numai în bucătăria noastră și nu și în a lor (nu ai nici ce vedea cartofi și cârnați!?). Însă despre ei este vorba și trebuie să mărturisesc că încă sângele nazist le circulă prin artere. Din păcate. Răceala specifică, vedeți și sfaturile pentru campionatul din 2006, reticența la străini – aici le dau dreptate, în cea mai mare parte emigranții le-au stricat țara: africanii cu drogurile, am stat cinci luni în casă cu un dealer din Sierra Leone, turcii cu bătăile de câini, tâlhăriile și drogurile, albanezii cu protituția – chiar dacă este legală – taxele de protecție și drogurile, românii cu furatul, basarabenii cu jafurile etc. Noi, străinii suntem răi, nu că nu ar avea și ei destule poame dar NOI suntem STRÃINII. Și NOI îi împiedicăm secundă cu secundă să devină și mai mari. Locomotivei Europei îi mai trebuiesc încă câțiva cai putere, și NOI îi furăm și îi vindem la fiare vechi. Și atunci cum să nu ne înghită.
Evreii au două păcate mari: răstignirea lui Hristos și Comunismul,
Și cred că au fost și sunt încă pedepsiți destul (I.D.Denciu „În căutarea zeiței Europa” – Oglinda Literară demonstrează gradul apropiat de rudenie între nemți și evrei), deci au fost pedepsiți chiar și de frații lor. Acum nu ne rămâne să ne întrebăm care este Abel și care Cain.