culoarea ta o frecare a cerurilor
îndeajuns
soarele te încălzea cu sunete
al căror ecou este
ascultă crucea sudului
acolo unde așteptăm între două încarnări terestre
orchestra
sau poate ar trebui să vorbim despre asta bătrânilor
pășind către arcturus și steaua polară
mă așezam în genunchi
să nu tulbur agonia pianistului
legând finitului infinitul
fără nici un nume de autor
ne invita strămoșii la ceremonie
a r e i o u m
rotindu-ne în cerc
copiii unui cânt inventat
după o aliniere
acolo unde medicina dă greș

an nai

orice slăbiciune se ridica după trei zile
pe lungimea de undă bine determinată
culoarea pietrelor
tu așează-ți mâinile asupra mea
și voi citi cu glas tare numele absenților
îmi vei mângaia cu palmele marginile plăgii
cântul va ajuta pe cineva
îmbrăcând un sunet care nu se mai poartă
necunoscutul vorbea altă limbă
a tatălui apoi fluiera vântul
străbătând distanța dintre sublim și ridicolul cântărețului
pe aici etichetele sunt băute ca ambrozie, Doamne...