agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-24 | |
Ma aplec sub greutatea condeiuluui.Cuvintele se apleaca sub greutatea gandurilor mele, creeate inconstient. Armele mele zac in fata casei, asteptand sa renasc. Azi sunt prea comod sa mai pornesc la lupta. Azi sunt norocos. Am descoperit ca..nu sunt singur. Nu sunt singurul care viseaza, si care are puterea sa lupte pentru visele lui..azi am castigat o batalie, sau cel putin am facut o remiza cu viata. Am castigat un prieten. Am gresit. Prietenii nu se castiga…prietenii ii dobandesti…prin respect, prin altruism..Am regasit in ea, pentru ca prietenul meu e o Ea, puterea de a merge mai departe, vointa de a face mai multe, am regasit in ea acel imbold de care aveam nevoie…alegeri peste alegeri…liber arbitru..eu am ales sa merg mai departe, ea m-a ales sa-i fiu prieten. Ce bogat ma simt azi. Voi fi la fel de bogat si maine. Zaceam intins pe jos, prin intuneric. Eram prea lenes sa ma ridic sa aprind lumina. Preferam sa ma simt protejat de bezna. Ma afundam tot mai des..tot mai adanc…visele mele scuipau sange in fata mea, si eu eram prea comod sa le ajut. Obisnuinta era cel mai bun prieten al meu. Eram obinuit sa nu fac nimic. Eram obisnuit cu intunericul. Chiar il adoram pentru puterea lui de distrugere. Dar a aparut, m-a luat de mana si mi-a spus:hai…ai un drum lung in fata, nu renunta asa de usor. Mi-a promis ca imi va fi alaturi. Ca va fi acolo, in umbra, sa ma sprijine atunci cand ma clatin, sa ma ridice atunci cand cad,sa ma dojeneasca atunci cand gresesc. Azi chiar sunt bogat. Am un o prietena mai mult.
La zece jumatate se stinge lumina. Peste tot. Doar eu provoc noaptea sa ma invaluie. Te invoc pe tine, suflet al noptii, vino si pune stapanire pe mine. Nu mai vrea. Fuge de mine. Intunericul a plecat. Sunt dezorientat. Era doar miezul noptii. Ce s-a intamplat? Si stelele au plecat. Luna m-a tradat. Vantul nu imi mai vorbeste. Imperiul luminii e tot mai aproape. Nu vreau sa fie lumina. Nu pot sa deschid ochii. Genele mele refuza sa ma asculte. Peste pleoape mi s-a asternut o panza groasa de paianjen. Buzele imi sunt impietrite. Unde fug toate creaturile noptii? Unde sunt demonii? M-au renegat…Nu stiu de ce… Nu mai stiu nimic. Stiu doar ca in lumea mea… s-a facut lumina! Ii multumesc Ah, nu v-am spus cum se numeste prietena mea, consfatuitorul meu, fiinta draga ce m-a scos din intuneric?...Nici nu va spun…ea stie… Pentru A.(membra a clubului Celor care dorm putin)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate