Ce nu sunt...
Nu sunt măsura iubirilor tale pierdute-n cenușă
Apusurile topite în febra roșiatică a suferinței
Nebunia care poate odată te-a cuprins
Prea târziul din venele tale
nu sunt ce-ai vrea să fiu
o mie de săruturi și tot atâtea strigăte
târfa alungată la marginea drumului cerșind îndurare
ipocrita jucând tabinet cu sentimentele altora
madame bovary tăindu-și venele a la russe
nu sunt nici măcar cea lângă care ai vrea să stai
gospodina amorezată de leușteanul și de cadourile stupide
staniol și nimic altceva
nu sunt sticla de șampanie băută doar pe jumătate
bomboana cubaneză cu fustele lălâi
refreshing, old fashioned, naiba să mă ia
am aripi de suflet pereche dar nu știu ce să fac cu ele
așa că lasă-mă!