agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-06-26 | |
Cu fiecare vers pe care ma incapatanez sa il scriu; mi-l scurg din ganduri ma respir si ma expir.
Si atunci cand ne privim si eu iti zic serioasa: "Visul nostru e atat de real Pacat ca trenul nu mai are sine Si noi nu mai avem timp." A-r-p-ilie, lungi zile si lungi fire de matase, cirese, dealuri, inger protector. Lipsa de bariere e o bariera Cand ma intind pana dincolo de limite. Unde e sfarsitul, Ce e sfasitul atunci cand traiesti eternul? Salbatic te privesc Cruda viata se rasplateste prin fiecare bataie de inima Mandra de realizarea ei atat de seducator imperfecta Clipa ma urmareste; prezenta si in vis. Nu, astea nu sunt versuri. Nu mai judecati poeziile dupa cuvinte. Caci poemul incepe acolo unde mana inceteaza sa mai scrie. Sentimentul dintre randuri e un cifru, incodat in memoria ta. Recunosti, te recunosti. Fiecare catedrala din fiecare poem poem citit e una si aceiasi pentru tine, monument unic al trairilor tale. Nu mai judecati poeziile! Daca nu simti valul din poezie, du-te si mai priveste odata marea. Daca lacrimile din poem te-au dezgustat, retraieste-ti calvarul. Pasii goi pe strada pustie nu iti vorbesc? Compatimesti tipetele ce i-au sfasiat? Aerul lor plin de trairi si viata te sufoca? Respira! Traieste! Simte! Fii! Nu judeca!..respira
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate