primeam în dar o Biblie pentru oameni grăbiți
legată după relieful personalității
niciodată pe mâna lumii dat
mă păzeam
de ieșirea în față
purtând în mine devoratorul, simfoniile anestezice
și restul spaimelor cumpărate pe drum
femeia îmi răscumpăra vina
jumătate din mine se aduna să moară acolo
gustând punctul dulce al suferinței
hrăneam lumina orbecăind
între instinct și icoană
apoi trasam în cărbune
locul unde cosmosul devine om
iar singurătatea nu doare...