agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2064 .



Cât valorezi oare tu?
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Cathy ]

2005-07-07  |     | 



Citisem odată undeva că te sinucizi ca să demonstrezi că viitorul este la fel de irevocabil ca și trecutul. Se poate. Te sinucizi ca să arăți că ai existat. Spunea odată cineva că nu exiști dacă nu ești bârfit. Se poate. Te lași bârfit ca să simți că exiști.
Și totuși nu accept asta. Nu vreau să cred că lumea nu te cunoaște până nu faci un gest atât de crud sau atât de stupid…
Lumea te cunoaște așa cum te prezinți, este doar o chestie de cum vinzi marfa de la tarabă. Câtă cosmetizare ești dispus să dai vieții tale, câte acte ești dispus să joci. Nimeni nu te cunoaște. Și totuși, există câteva persoane la care le permiți să vadă dincolo de cortină, să pătrundă “backstage”. De ce lor le dai adevărul tău?
Lumea te cumpără. Dacă nu ai înțeles asta încă atunci să știi că mai ai de crescut. Tu te vinzi. Nu la propriu ci la figurat desigur. Dar tot tranzacție este. Totul depinde de cerere și ofertă. Ceea ce vrea lumea și ceea ce poți să oferi tu.
Și totuși există momente și clienți cărora ești dispus să le faci un “discount” la cine ești cu adevărat.Cu ce sunt acești clienți mai buni decât ceilalți?
Știi ce e cel mai enervant după mine? Faptul că trebuie să porți o etichetă. Nu vrei să recunoști dar și tu porți etichetă. Noi toți ne etichetăm între noi și ne evaluăm. Ãsta din urmă e prețul. Cât valorezi oare tu?
Dacă inima mea ar purta o etichetă care ar fi aceasta? Și ce instrucțiuni de folosire ar avea? A nu se centrifuga (doar 1000 de bătăi pe minut, vă rog), a nu se călca (în picioare), a nu se spăla decât alături de culori asemănătoare (nu rasism, ci gusturi comune), a nu se folosi decolorant (nu încercați să mă mințiți), a nu se folosi apret (nu încerca să repari dacă ai greșit), a se spăla la temperaturi mai mici de 400C(trebuie să știi să mă faci să iau foc). Cam atât, cred. Și prețul? Mă amuză dar o să zic neprețuit. Oricum e atât de înșelătoare inima asta că se vinde cui vrea ea. Ca să nu mai vorbim de reclamă. “Bate bine doar pentru tine…” sau “Necesit transfuzie. Accept orice fel de sânge, de preferință cu RH pozitiv…”
Vezi. Toată lumea pe care o cunoști e de fapt un produs, inclusiv eu sau tu. Nimeni nu scapă de vânzare- cumpărare.
Depinde doar de care parte a liniei ești. Tu ce faci? (Te) vinzi sau (Te) cumperi?
7 iulie 2005

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!