e inutil sa evadezi acum -
esti greu de ani,
si timpul nu te lasa;

printre copacii de cristal din fata casei mele,
daca esti calm, atent,
si iti fortezi putin privirea spre departe
mai poti vedea un rasarit de soare magic,
si pasari de albastru parca fermecate
te pot purta spre infinita zare
a taramului din care ma adap,
a coltului de lume unde pe-nserat
am ascuns visele voastre toate,
eu cu fratele meu jumatate,
tezaur...

caci ti se-ntampla fara sa-ti dai seama
sa ti se stinga harul de-a visa,
sa nu mai poti sa vezi in urma ta
nici varf de munte sa te poarte-n zari,
nici infinitul de nisip pe plaja -
trecute toate,
aruncate poate la o parte,
te treci si tu si anii te sugruma,
si chiar frumosul visator din tine
e parca mai urat acum.

"sa nu uiti sa visezi din cand in cand, copile,
caci dintre toate bolile din lume
sa nu poti sa visezi e cel mai greu!"