nu e tarziu ai nevoie doar de un trup
de-a soarele sa ne jucam sa-l tragem de raze
ca de urechi
pe marea cu doua catarge si-o singura punte
tu stii ca nu e tarziu
e doar prea dimineata
pentru a dezlipi pleoapa cerului de pamant
prea dimineata pentru ridicatul barbiei
intru sarut
scoate-ma afara pe brate in lumina
cat inca nu este tarziu
cat inca daruim iertare
cu palmele intinse asemeni copiilor
numarand corcodusele stranse in tricou
uneori lasa-ma sa te infulec
foamea de tine e o permanenta intrare
in contact cu cerurile
de pilda atunci cand iti mestec privirea
imi raman colturi de nori printre dinti
nu e tarziu inot in aceasta utopie
cu ochii deschisi cu sanii liberi
cu gleznele pline de algele de ieri

dar e doar prea dimineata
nimic mai mult
prea dimineata ca sa ma lepezi
de trei ori
inainte de vestedul cantat al cocosilor