17 XII 2001

De fapt, azi este deja maine ...
[...]Calculez bine zilele luand cate 24 de ore pentru fiecare, sau ar trebui sa impart mai usor timpul, in zile si nopti? N-as vrea sa impart timpul asa ... ar insemna sa petrec noptile singura.
Ar insemna sa pot intelege o existenta fara tine, tu cel fara nume, tu cel pe care il gasesc, regasesc mereu in viata mea, tu cel pe care il cunosc de cand ma cunosc pe mine, tu cel care iti porti durerile tot mai departe de mangaierea mea. Ar insemna sa concep un Univers nou, in care tu, cel menit sa imi aduci fericirea, sa-ti duci surasul si vorbele intr-un colt nevazut, sa-ti implinesti singur visele pe care le-am faruit impreuna.
Am uitat cam prea repede ca tu, diavol imbracat in haine de om, ai ales de mii de ori inainte de a intalni forma de lut ce imi gazduieste nemurirea, sa traiesti departe de ingeri, departe de lumina, de Dumnezeu.
Cum te-as putea face acum sa pleci atat de departe, incat uitarea sa treaca peste tine, sa stearga amprenta pe care ai lasat-o langa perna mea ? Cum as putea sa te fac sa pieri, cand vad urma trecerii tale prin viata mea in fiecare zi ... cand te urmaresc mereu melancolic, regasindu-te din amintire pe fata tuturor celor cale pe care i-ai facut sa-ti gazduiasca constiinta ?[...]

25 XII 2001

[...]Ziua de Craciun ...
Pare atat de indepartata aceasta zi de Craciun, o simt cu trece usor si parca o astept de mult. Poate cineva a gresit calendarul si poate azi nici nu este ziua de Craciun ...
Ce usor spui \'Te iubesc!\'. Ce usor spui te iubesc dupa ce mi-ai repetat timp de doua luni ca nu stii ce simti, ca nu vrei sa te pripesti ! Ce frumoasa ar fi realitatea descrisa de aceste cuvinte si totusi vocea ta, suna nesigura si indepartata.[...]

29 XII 2001

[...]Semn bun, semn rau? Iti simt nostalgia atunci cand vorbesti despre ea ...
Imi pare diferita, imi pare ca sunt o copie prea ieftina a ei in ochii tai, imi pare ca nu voi reusi niciodata sa o depasesc. Poate te-am purtat prea repede cu gandul intr-un trecut pe care nu vrei sa-l consideri inca ... trecut.[...]

12 I 2002

[...]Imi ceri imperativ sa te iubesc, sa ma incred total in tine! Nu te pot iubi stiind ca maine ai putea sa pleci inapoi in iad, fara sa regreti!
Uimeste-ma! Fa-ma sa cred in vorbele tale, dar parca prea greu ai putea reusi ! Te condamn degeaba la munca!
Ce simt pentru tine e doar o ... o pseudo-dragoste! Caci m-am indagostit de niste momente sublime si nu de tine, m-am indragostit de mana ta, care aluneca atat de usor deasupra mainii mele.
Si totusi ... acuma nu pleca, si asa esti aici, daca tot ai ajuns la concluzia ca ma vrei, atunci ramai! Poate iti vei da si tu seama ca nu esti indragostit de mine, si nici macar de o parte din mine.[...]

13 I 2002

[...]Vino inapoi, vis frumos! Nu vreau ca literele numelui tau sa aprinda torte in intunericul noptii, nu vreau ca lumina ta sa-mi sperie somnul !
Nu o sa ma inteleg niciodata. Azi te iubesc, maine te pierd, azi ma iubesti, maine imi aduci aminte ca in ochii tai nu o voi putea ajunge niciodata pe ea.
Cum te pot lasa sa uzurpezi un loc atat de sfant, si totusi lasat gol atata timp? Cine imi da dreptul sa te las sa ma iubesti? Cine itzi da dreptul sa mi-o repeti in fiecare zi ca o incantatie? Opreste-te ! ... voi ajunge sa te cred, si atunci te voi indeparta de locul sfant. El n-a fost ocupat niciodata de cineva care sa ma iubeasca.
Vrei sa imi arati lumea, de parca ochii mei pe care ii crezi de copil nu ar fi fost deschisi niciodata.
E deja maine ... Noapte ingropata adanc in ceruri, revino la mine.[...]

16 I 2002

[...]Una calda, una rece ... mai bine fierbinte decat inghetat, asta-i filozifia mea. Desi fierbintele consuma, gheata conserva. Paradox inteles de mine de-abia acum ... deci eu sunt omul care consuma, sau mai degraba omul care se consuma?[...]

21 I 2002

[...]Ma simt dezbracata de cuvinte, ma simt de parca oricand pamantul ar putea sa ma primeasca in el, am simt de parca sunt pe cale sa ma sfarsesc, sa uit totul - o parte din ce a fost, am facut-o deja pierduta printre clipele care au trecut.
Ma vei uita vreodata dimineata? Vei uita vreodata Soare sa ma trezesti cu razele tale mangaindu-mi soaptele?
Mai bine sa vina din nou noaptea, sa ma imbratiseze si sa-mi aduca inapoi cuvintele pe care le-am facut pierdute de-a lungul timpului! Vino noapte, vino somn, dar mai presus pleaca ratiune ![...]

25 I 2002

E rau sa te plictisesti ...

29 I 2002

[...]Nu pot sa te mai privesc ! Daca s-ar stinge lumina m-as margini la a-ti atinge trasaturile ...
Esti inca un prilej de lacrimi, iar flacara ta s-a stins inca de pe timpul cand din mine rasarea doar o plapanda lumina.
Ti-e frica ... Te vad ca ti-e frica si ma bucur ca doar eu stiu! Nici macar tu nu ai observat cat de frica iti este !
Datorita tie imi revin complexele! Datorita tie va mai dura ceva timp pana cand voi fi din nou eu! Si tu nu ma cunosti ... pentru ca tu ma stii langa tine, iar eu langa tine nu sunt eu ![...]

31 I 2002

[...] Mi-am dat seama ca te iubesc atunci cand esti aproape pentru ca te urasc pe hartie, si mai presus, cu cat ajung sa te iubesc mai mult, cu atat te urasc mai mult pe hartie. Poate asa ma mentin in contact cu realitatea pentru cand nu vei mai fi!
Esti inca prea strain! Nu ai invatat sa imparti si bucuriile si supararile cu mine ... e inca totusi prea devreme ca sa-ti pot cere sa mi te confesezi; de fapt ce ti-as putea cere ... cand eu insami ma spovedesc de la un timp tot hartiei ? [...]

... pana poate mai tarziu ... ma inclin respectuos ... cedez microfonul si ... va salut cu honor ...