„F*** you, i don’t want you back.....”, se trezeste......era telefonul......era al doilea beep consecutiv, fata se ridica nervoasa din pat, se uita la telefon, hmmmm......”oare ce o vrea de la mine? E de abia 7 dimineata”. Cu telefonul in mana se gandeste ce sa faca.....intr-un final se decide sa trimita un mesaj ironic, ciudat.....nu primeste raspuns, nici macar un beep. „Eh! Lasa!”.
Urma sa fie o zi frumoasa, cerul era senin, si era cald afara, chiar prea cald pentru luna octombrie. Dupa dusul de rigoare, se imbraca si apoi pasii lenesi i se indreptau catre liceu. Pe drum aude iar telefonul, era un mesaj, un mesaj care anunta moartea unui prieten. A ramas socata, nu putea plange, nu putea vorbi.....dupa mult timp ajunse la liceu, era insa in aceeasi stare de soc, cineva o imbratisa, atunci incepu sa planga, colegii mai rautaciosi au inceput sa rada de ea, dar nimeni nu stia de ce a inceput sa planga asa din senin. A spus persoanelor mai apropiate ce s-a intamplat, cativa il cunosteau pe cel care acum nu mai era. „ Viata e perversa! Are chef de joaca, si dupa ce se plictiseste de tine de sterge cu buretele de pe pamant. Dar nu o sa-l stearga si din inima mea, este prea tanar! nu trebuie sa moara! E doar o gluma de prost gust, sunt sigura!”
Acum se auzi iar telefonul: „Alo! Saru’mana, nu stiu ce sa zic, imi pare atat de rau.....da, da o sa vin cu siguranta!”. Era mama celui de care viata si-a batut joc, anuntase inmormantarea. Intre timp, fata, numai la asta se gandea, si-si zicea ca Dumnezeu nu face decat sa ne invarta pe degete, si cand nu are ce sa faca, se gandeste: „Hai sa mai omor pe cineva”.
Dupa doua noapti de ganduri si reflectii asupra mortii si a lui Dumnezeu, venise ziua inmormantarii. Impreuna cu o colega, se invoise de la scoala si plecara catre locul in care aveau sa-si ia ramas-bun de la cel care le-a fost prieten. Au mers mult pe jos.......insa cand au ajuns in capatul strazii au vazut de la distanta o multime de tineri, erau prietenii „lui”, venisera sa-l conduca pe ultimul drum.....Era un peisaj macabru, toata lumea plangea, cu lacrimi sincere. Cateva babe carcotase, vorbeau la coltul casei, „saracu’ mama! Cat era de tanar! Asa i-a fost soarta!”, insa deodata se auzi o voce rasunatoare „Vine preotu’! iesiti din camera mortului, faceti loc!”. Atunci fata incepu sa tipe: „ Nu-i mai ziceti „mort”, Andrei il cheama, nu mai ziceti „era” pentru ca el este in continuare! Il urasc pe Dumnezeul care a permis sa se intample asta, nu-i corect!!!!!!!”, atunci prietena ei o lua in brate si incerca sa o calmeze.
Apoi se desfasura tot ritualul de inmormantare, era ingrozitor sa vezi cum un tanar, este acoperit de pamant, cum intra acolo si nu o sa mai iasa niciodata, moartea e cea mai proasta „inventie”.
„ Doamne! Nu-i lasa sa moara pe cei pe care ii iubim, lasa-i Doamne macar sa vada ce e viata cu adevarat! Lasa-i Doamne sa se bucure de prieteni, de iubire, si de ei!”