tu scrii între meridianele aceleiași pagini îndepărtând ceața de pe aripi
un gând se rupe un altul se-ntinde până dincolo de catargele frânte
aștepți amprenta altor mâini răstălmăcind paradoxuri
în colțul din dreapta niciodată mai sus de tâmplă
desenezi iubiri în contururi ivoire
te-mpiedici uneori în aceeași răscruce predestinată ignorând
fiecare crepusucul ce transpare între iriși rătăciți spre nord


când paginile tale se fac arderi absorbindu-ți lent aerul
chemi mistralul în răcoarea uitării
așternerea ta între a-ți fi și a nu-ți fi
apleacă scrierea înspre oceanul luminii
fără țărm interzis