agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-02-16 | |
5 II 2002
As night descend from its forgotten places As stars begin to shine above a world so bright that looking out the window your finding is just light the dreams of fallen heroes do strike you every night. So many dreams of fighting mighty dragons with scaly bodies and with breaths of fire so many dreams of a courageous squire so well preserved, so vivid his desires ... What is this without the dreams of foundness no night could be a night without the dreams of you and as I leave a road that brought me nothing new tho stars enlight my face ... flooded in dew. [...]Apai la ora asta ce draq sa mai scriu? Mai bine ma culc. Ma simt mai bine acum. Mai bine decat pe vremea cand traiam cu convingerea ca ceilalti au intotdeauna dreptate, ca sunt mai frumosi, mai destepti, mai extraordinari decat mine, cand calculam orice cuvant si orice miscare spre a ma face intr-un cuvant cum nu se poate mai prost ales : ,,prezentabila'' in ochii lor.[...] 10 II 2002 Nu pot sa gasesc o corelatie intre ziua de azi si o data fatidica. Nici o legatura nu reuseste sa se inchege total si rational intr-un fir coerent de argumente plauzibile, si astfel , nu pot face din ziua de azi o zi fatidica. Pakat! Pentru ca am aflat ca niciodata nu o sa pot avea total ceea ce imi doresc, dupa cum daca imi doresc cerul, imi gasesc genunchii ingropati adanc in pamant si pe mine, in imposibilitatea de a ma misca. Hmm .. Conosc pe cineva care se contrazicea singur, spunandu-mi ca nu crede in iubire. Toti avem un anumit moment in viata noastra in care este inevitabil sa simtim ceva, care poate fi interpretat sub diverse firi drept iubire. A trecut de-abia o zi de cand mi-ai soptit pentru prim oara la ureche ca ma iubesti. Ai zdruncinat atat de profund pavaza pe care o ridicasem impotriva asalturilor tale, incat nu cred ca voi fi in stare sa o mai ridic. Acum reazlizez ca am ridicat o fortificatie, fara certitudinea ca ea imi va fi utila vreodata, ca imi va servi intr-un viitor cat de apropiat. M-a zdruncinat nu actul, ci cuvantul, care nu mai ajunsese niciodata pana la urechea mea in acest mod, rostit atat de bland incat sa ma faca sa vreau sa ma pierd in bratele tale, si atat de dulce, incat sa ma faca sa nu mai ating niciodata pe altcineva in afara de tine ... Toate bune si frumoase deocamdata ... ce bien spus deocamdata ... Ar trebui sa invatz sa imi controlez odata blestematele astea de presimtiri, si as vrea sa nu mai fiu niciodata nevoita sa vad cu mult dinainte sfarsitul, sa incep sa ma consum prea devreme, aducand dupa mien, inevitabilul sfarsit pe care vroiam atat sa-l ocolesc. Mi-ai furat secretul! NU m-ai lasat sa decid care va fi primul care imi va spune ca ma iubeste. Poat ecuvintele ti-au iesit din gura inainte sa le poti opri! Si atunci de ce le-ai repetat, tot mai aproape de o ureche care le astepta cu atata infrigurare, incepand o potrivnica dependenta de tine.[...] 11 II 2002 [...] Frumos, frumos, ce pot spune? Nu stiu ce ma mai nemultumeste acum! Si daca ar citi cineva acum printre randuri ar crede ca am inceput sa te urasc. Deocamdata nu-mi convine sa te convertesc in actualul jurnal, pentru ca ar insemna sa fiu prea sincera, si nimeni nu merita o sinceritate completa. Sau poate doar tu reusesti sa ma tratezi cat de cat sincer, sau poate doar te chinui sa ma faci sa cred asta. Sau poate .. cine stie? Cine sunt eu sa afirm ca minciuna nu este in egala masura de buna ca si adearul gol golut ?[...] 14 02 2002 [...] Ziua asta ar trebui sa aiba culoarea rosu. Si asta doar asa pentru mine ... Pentru ca este prima zi in care am stiut ca nu o sa ma simt singura. As rade. As rade in hohote daca as putea , si as rade de intreaga mea existenta care pana acum nu a fost decat un continuu ras, un ras al celorlalti. Nu-ti cer sa intelegi, nici eu nu inteleg. Unde ai fost azi? Nu te-am gasit, sau poate nici nu te-am cautat! Eram prea obisnuita sa nu fi langa mine, gandul era inca prea familiar, poate te-am lasat ascuns pe undeva, incercand sa numeri intr-o zi toate firele de nisip. O zi foarte speciala, poarta numele de zi foarte speciala. Intotdeauna 14 februarie a fost o zi foarte importanta pentru mine, intotdeauna am fost singura. De data asta nu ar fi trebuit sa fiu singura, si totusi ca niciodata, am avut senzatia ca azi a fost o zi mai obisnuita decat toate celelalte decat pana acum. Inca un an ... Inca o zi ... Toate la fel ... Tu mereu, tot la fel ...[...] |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate