uneori îmi așez astfel mâna peste gânduri
nu te pot lăsa fără chei
să îmi vorbești plimbându-te leneș prin clipa aceasta sărată
alunecă pe brațul meu stâng dinspre tine
am să deschid câteva cuvinte pe margini te poți uita înăuntru
mai pune și tu geamuri bărbate casa aceasta cu drumurile toate se-mparte

ai putea să albastru în ochi de oranj
obsesiv până-n retină
undeva pe șoptite caii au stea în destin
cerul se-agață de călcăiele mele
nu despre asta nu pot vorbi
s-au înmulțit mișcările de rotație
dinspre noi curge luna
în mijlocul zilei

my neverland, you

3 august 2005