Zbor

N-am vãzut un apus de soare
mai frumos ca acesta.
Respir aerul rece
ce-mi scapã printre degete
în valuri întunecate
ºi simt cum sufletu-mi se scurge de viaþã.

Culoarea infinitului,
oh, ce culoare tristã…
Întinde-mi o mânã ºi ridicã-mã,
du-mã sus, sus de tot
ºi striveºte-mi trupul de soare.
sau mai bine o ploaie.

Nu-mi lua lumina,
lasã-mã sã o simt
cum mi se topeºte în ochi
ºi mi se prelinge pe obraji.
Oh, cât sunt de orb…
Unde eºti luminã ?


N-a existat o floare mai frumoasã
ca floarea aceasta…
ºi o þin aºa de strâns
pentru ca nimeni sã nu mi-o poatã lua.
Simt frunzele cum mã zgârie, dar hei,
ºi o lirã plânge mai curat.

Spune-mi o vorbã ºi alinã-mã,
cântã-mi un cântec de leagãn
sã dorm, sã pot sã te visez,
vegheazã-mi somnul
pentru ca deschizând ochii
sã te vãd în sfârºit pe tine.

Spune-mi o vorbã doar mie,
O vorbã de sânge,
O vorbã de zbor,
O vorbã de chin…
Simt numai venin
În piept ºi pe mâini.

Nu am murit niciodatã
mai mult ca acum.
S-aud glasuri de sfinþi
ºi umbre de demoni.
Adu-mã înapoi,
Nu mã lua aºa de repede!

Mai e o veºnicie.
Una singurã:
Un strop de ploaie,
O razã de soare,
Un glas de copil
ªi-un limpede tril.

Oh, ce cald a fost…
Ce puþin,
Ce trist ,
Ce gol…
Dar mâna,
Da, mâna!… mâna!…

Iartã-mã, iubita mea!

17.06.2000