Privesc în gol...
Ochiul de apă crește.
Reflectă neputința.
Nu pot uita cadența
Clipelor ce-mi seacă dorința.
Dor infinit de viață mă cuprinde
Si-un vis nebun se naște-n minte:
Să fiu aici și pretutindeni,
Să-nghit imagini din natură
Și să le-aștern pasteluri toate,
Pe umbrele întunecate din trecut.
Să-mi luminez odată viața,
Să uit de certuri și păcate,
Să-mi vărs amarul într-o parte,
Să regăsesc iubire și dreptate.