agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-06-14 | |
Aproape oricare subiect ce se poate încadra atemporal îmi pare o reeditare eminesciană. Moștenirea lăsată de către domnul Eminescu, trebuie administrată cu băgare de seamă. Altfel ajungem: ce suntem. Evident că: vremurile se schimbă. Epoca naționalismului este pe sfârșit (startu’ l-am pierdut cu mult timp în urmă). Prea rar s-a născut o personalitate iubitoare de țară... (care să demonstreze lucrul acesta prin sacrificul personal). Nevoia de eroi este un/o stagiu/pornire imatură a umanului. De aceea, trebuie să îmbrațișăm noul om - venit din lumină. Născut din suferința milenară. Limba vorbită de acest om nu este greaca, latina, engleza ci "harmonia". Să trecem peste… probabil vreodată am sa dezvolt aspectul.
Poetul român de acum 133 de ani: “Să tot torni la rime rele Cu dactile în galopuri, Cu gândiri nemistuite Să negrești mai multe topuri; Și când vezi vreo femeie Să te-nchini pân- la pământ Și de-a sta ca să-ți vorbească Să înghiți orice cuvânt; Nespălat, neras să umbli, Și rufos și deșuchiet Toate-acestea împreună Te arat-a fi poet.” După atâta timp, lucrurile nu stau mult mai bine. Nu trădez deznodamântul “cugetului” ci latura ambiental–manifestată. Poetul vine la rampă costumat în: trening/adidași; costum de pescar/vânător și bocanci; cămașă/bluză/blugi/adidași plus punga de un leu indispensabilă. Fotograful "profesionist" imortalizează momente de o importanță colosală: poetul cu un/o pahar/sticla/țigară în mână (trage din țigară de parca se termină lumea). Evident, rânjetul este nelipsit. Poetesele (tot mai multe) parcă-s niște oi amețite care și-au concediat coafezele. Cu “pași debili” pline de “ințelepciune virginală” se așteaptă la un public căzut în delir, odata cu revărsarea-i “artistică”. Se aplaudă! Ce? Nu știu! Grotescul este instalat confortabil în sală. Nimic și nimeni nu îl deranjează. Cam atât despre lipsa de armonie între trup și spirit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate