poveștile mele merg pe jos
când obosesc își desfac aripile
dau așa un ocol prin lume
de cele mai multe ori nu au unde să se așeze să-și tragă sufletul
atunci se prăvălesc stânci în marea cenușie
sau plutesc pe valuri de ceață
ciripindu-și viața și pățaniile de necrezut
într-o zi pe când luna crescuse ca un cozonac rotund
vedeai toate poveștile copleșite de căldură
a turnat grindină
le-a spart ciocurile și ghearele diamantate
(păi cine putea să ciugulească atâtea cuvinte și pățanii?)
brusc le-au crescut rădăcini
de atunci aud pădurea foșnind
peștișorii de aur și-au luat toate dorințele
și s-au tras în adânc
da
uneori nu e bine să stai în ploaie
dacă se anunță cod galben sau roșu sau amestecat

zic și eu așa ca o părere