Pribeag cum îs
oi duce dorul
și setea rea
ce mă aprinde
din cetina
ce nu se pierde
voi lăsa semn
să te cuprindă.
Geaba îți cat
amu în carte
tu ești departe
prin străni
și timpul trece
mai departe
umbrind păduri
lăsând suspin.
Îți cânt și scriu
mă doare-n taină
tu viață
rătăcit-am noi;
în urmă a rămas
o poartă
deschisă pentru amândoi.