Te rog Doamne, dă-mi puterea să îndur biciul vorbelor, să suport palma aspră a indiferenței și mai cu seamă să rezist sub jugul nedreptății.

Te rog Doamne, ajută-mă să parcurg drumul cel drept, sunt tare multe pietre, genunchii îmi sângerează, tălpile mă ard și de atâta vreme singura ploaie care m-a udat a fost o ploaie de vorbe secate.

Te rog Doamne, nu mă lasa să-mi abandonez visul! L-am compus din mii și mii de dorințe dospite în căldura sufletului, l-am construit cu atâta frenezie și mi-am strămutat propria-mi inimă în el, așa că dacă l-aș abandona acum, posibil aș muri odată cu el.

Te rog Doamne, dă-mi înțelepciunea să pot accepta și ceea ce nu înțeleg dar mai cu seamă ceea ce înțeleg și lasă-mi credința alaturi să mă întărească astfel încât să nu mă transform în ceva urât sub apăsarea mâniei sau a neâncrederii.



Și dacă vântul atât de mult așteptat nu vrea să adie prin frunzele mele și dacă soarele atât de mult dorit nu vrea să-mi încălzească țărmul și dacă muntele pe care-l urc își va înalta vârful când tocmai voi fi ajuns la el, atunci Doamne, dă-mi puterea despre care Pavel sunea că depașește normalul, astfel încât, indiferent de…indiferent să rămân totdeauna EU.