Te țin de mână speriată
cu gândul rătăcit în stele,
te port șăgalnic după ele,
dar tu le șlefuiești tăcere.

Întunecime de ocean mă cheamă,
mă risipesc de nori, alunec în tăcere,
sărut valurile negre
apusul cu blândețe.

Plutesc în altă lume
colorată, mare și măruntă,
rechinii mă atacă, mă rănesc
pe fundul apei zac fără să privesc.

O liniște fierbinte cuprinde universul
doar aripile mele mai navighează-n stele,
le dirijez cu mintea și inima flămândă
să-mi caute iubitul chiar de o fi în lună.