Drumul către acasă se reazemă cu tâmpla
de volan de amintiri-colesterol
pe arterele somnului
el îmi vorbește răspicat despre străzi ca
despre o placă de întins părul
coastele viața
iar eu îi explic râzând cum stă treaba
cu ramele goale
un alt soi de încarcerare cu mâinile-i
mustind a teama de a nu fi uitat
e praf pe atâtea geamuri pisându-ne zâmbetul
de pereți de noptieră
de colțurile gurii

am spart tot ce se mai putea sparge
am înjurat am plâns și iată-mă acum
dric
gândind la înmormântările astea n-au
cum să fie altceva decât clismă cu moarte
administrată pământului
și mie.
Dezorientat soarele asta aduce a cârtiță
scrumează pe cerurile noastre
scrumăm împreună

în momentul următor sunt o plavie în cârje noctambul
cu mania de a face din
accelerație bandaj pentru tălpi

îl mai întâlnesc aiurea la semafor
sau în drum spre biserică abatorul cu un singur lacăt
îmi vorbește răspicat despre unele zile
ca despre o aură de muște pe fruntea
unui noctambul
iar eu îi explic cum stă treaba cu pântecu-mi
comod scaun electric
când nenăscuții mei fii sunt găsiți
vinovați
de a nu-i spune lui tată



http://www.youtube.com/watch?v=ihF_aXi-Huk