M-am trezit prea devreme. Ceasul
se târăște de pe un minut pe altul gasteropod
plictisit cu un nu-sta
nu-sta
nu-sta pe sub ochelari

această încăpere
e cofrajul perfect spre a da față în relief
singurătății
dar nu mă pierd cu firea, nu
dimineața asta e un diptic îl țin închis am acest truc
prin care intru în pereți
să zidesc umbre
de om
credibile


dar înainte de asta să fac câțiva pași cât
a trage plapuma peste pământ și să pun

să plouă.