toamna asta e un sanatoriu al îngerilor nepăziți
de umbre
orizontul
pleznit de refluxul cârdurilor de
pescăruși
este un bandaj cu care moartea
ne leagă la ochi

un apus schimbă totul
îmi zici
macazul face visul să freamăte
chemarea ta încercuiește cerul cu sârmă ghimpată
și totuși,
nicio poartă nu mai aduce de la dumnezeu
toamna