în fiecare seară îmbrac rochia roșie
pregătesc cina
vinul în două pahare înalte
și pieptăn orele
până adorm pe partea stângă
păstrându-ți apusul sub pleoape
dacă vii
ai grijă să nu calci visele
de la o vreme îmi pleacă noaptea din pat
herghelie de melci căutându-și pereche

oamenii sunt diverse nuanțe de ruj
buzele tânjesc după culoarea sângelui tău
un sărut despletit
și-ai alunecat în inimă
pivnița în care vena își scutură merele
te-ai pierdut în întunericul ca o blană de felină
frica de animal abisal
și fuga țâșnindu-mi din oase

am îngropat amintirea într-un ghiveci
să ne nască prunci
privesc ploaia
cu sânii lipiți de geam
până înverzesc

de când ai plecat
am învățat să tac
părul a încetat să crească
fac dragoste cu toate lucrurile din jur
și-am început să-ți cresc un oraș
dacă vei trece prin el
să mă iei suvenir
căci ești un drum care nu știu unde duce

e toamnă și se numără iubiții
mereu unul călător