el m-a privit trist – venisem prea târziu! și eram și ciudată! mâncam pâine neagră cu migdale, beam suc de orz verde și presimțeam cutremure! parcă eu aș fi fost prima toamnă în care nu crede... valsul oprit la jumătate, ca să nu-i ia mințile!
sufletul meu a ajuns la mal – finalul filmului se risipește ca o fantomă... nu trebuie să înțeleg nimic! apa s-a schimbat în nisip, pașii în numere, visele în ace de ceas... o iau când înainte, când înapoi, ocolind prezentul!
mi s-a luat dreptul de a trăi, ca și cum simplitatea mea ar fi un lucru interzis, tăcerea, o nedreptate! mi s-a mototolit iubirea, la ambiție! dar voi trece peste această pedeapsă... inventându-mi dragostea, doar suflând în pălărie! păpădia dorului!

30 septembrie 2009, 10:39