într-o iarnă am urcat într-un autobus
unul la întamplare seara târziu
am stat zgribuliți unul în altul
până la capâtul liniei
acolo l-am întrebat pe șofer câte minute avem
în mica piațetă luminată am dansat
începuse să ningă greu
apoi șoferul ne-a făcut semn cu mâna
ne-a dus în oraș încet legănâdu-ne
tu adormită pe umărul meu
eu tot încercând să te învelesc cu inima

astăzi piațeta aceea nu mai există
șoferul de asemenea eu nici atât
numai tu dansezi undeva cu un străin
aștepți în zadar să ningă
în zadar aștepți să vă strige șoferul
să vă ducă acasă

de atunci
pe umarul meu drept si-a făcut cuibul o cucuvea mare albă