agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-02 | |
Dar visele nu mor ...
Stau acum singur intre patru pereti ai camerei si e racoare imi e dor de manutele tale care veneau si ma incalzeau, mie dor gurita ta care ma saruta peste tot ca sa ma incalzesc.... ma uit in jur numai e nimeni...patul e gol ... camera e goala... o muzica dramatica rasuna din calculator si ma face sa ma gandesc la ce visam acum un an cand eram in bratele tale si ne doream sa facem casuta noastra asacum ne doream, sa facem o nunta ca in povesti, sa plecam in luna de miere intr-o tara superba si apoi mai tarziu sa ne crestem cu drag un copil... erau doar vise lacrimii imi curg usor pe obraz cand imi aduc aminte cum cu drag asteptam sa te vad sa te strang in brate , erai o parte din sufletul meu, plecam de la serviciu cu gandul sa ajung mai devreme sa te gasec treaza ,de multe ori adormeai si nu vruiam sa te scol dar te sarutam pe ochisorii si te desteptai si imi ziceai venisi mamicule... imi dor de gurita ta, de ochisorii tai care simteau fericirea cand ma vedeau, si de multe ori lacrimau cand se vedeau iubitii... merg pe drum spre casa si ma uit spre zare sa vad daca mai luceste acea luminita de la releu , care mereu imi amintea unde se afla inima mea , sufletelul meu si... vad cum clipeste parca mi-ar spune ... e acolo dar ... luceste din in ce mai incetosat de parca tot ce am iubit dispare in adancul amintirilor... stau acum si privesc spre amintirii si plang imi aduc aminte cum venea primavara si infloreau ghiocei si noi ne bucuram cum relatia noastra inflorea mult mai frumos,...venea pastele si ce fericiti eram petrecand in sanul familiilor bucurandu-se ai nostri bunicii cand ne vedeau impreuna langa ei... mereu intrebandu-ne cand vor juca la nunta noastra... dar nu stiau saracii ca visele nu devin realitate... ne bucuram ca vine vara cand soarele straluce fericit cand ne vedea iubindu-ne pe malul marii, nici lui nu-i venea sa apuna vrand parca sa nu vesteasca ce avea sa vina... apoi cu frunzele aramii venea toamna si mai mult ne bucuram ca peste anii petrecuti impreuna se asterne un strat usor de rugina si inaintam mai mult in sanul unei adevarte familii si... urma parca vrand nevrand iarna cu covorul ei alb care ni se asternea in fata picioarelor asteptandu-ne sa pasim tot impreuna spre drumul minunat al iubirii noastre ...ne bucuram de sarbatorii dar parca in suflet era durere ca anul trece si noi pe langa el ne mai scuturam de inca un an frumos impreuna...asteptam cu drag miezul noptii de revelion sa ne sarutam sub vasc crezand ca ne aduce noroc sau ...sau dus multe amintirii...acum nici nu vreau sa intreb...ore cum va fi revelionul acestui an 2009 pt mn ? ... dar fara sa vreau stiu si stergandu-mi o lacrima de pe obraz imi aduc aminte ca pastele si vara si toamna aceasta am fost tot singur si numai are rost sa ma gandesc .... doar vreau sa sa cred ca totusi, nu a murit ce am fost in ultimi 6 ani...pentru ca nu-i asa, visele nu mor ...da.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate