era frig
casa prea mare
dormeau la etaj
singur
diminețile cobora cu ochii încă măsurați în rotația visului de mâna ei (în)vârtitoare

nici azi nu era ziua pentru atingere
nervurile privirii nu o
permiteau

mai târziu frica le dădea târcoale
nicunul nu împărțea miezul

și o altă voce
una cu solzi parcă
ieșea la iveală
spunea atâtea despre ei
o ascultau cumințiți încercau să-i numere inflexiunile