agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-10 | |
Nopțile pline de regrete invadează habitaclul învăluind totul în aer de trecut. Radioul uitat pornit nu prinde nici un post doar luminează difuz scrumiera de sub el. Ochii fixați în parbriz și mișcările de reflex ale fumatului sunt singurele dovezi că sunt viu.
Ea, trântind portiera, dispare în lumina farurilor către scara de bloc, cu pași nervoși. Pornesc motorul. Am spus prea multe lucruri? A acuzat prea mult? ...Adio! Săraca portieră! Trântită de prea multe ori a devenit zgomotoasă și parcă își cere drepturile unui pensionar prea bătrân și prea obosit ca să mai lucreze. De fiecare dată rămân uimit cum fiecare nouă ocupantă a locului din dreapta își cere scuze când, urcând pentru prima dată în mașină, portiera pensionară face zgomotul specific cu care s-a obișnuit să răspundă celor care o folosesc. Zâmbesc mereu și spun "nu-i nici o problemă, așa face ea". Din acel moment nu mai regret trecutul. Oare portiera a știut ce spune când te-ai urcat la mine în mașină? Încep să caut un alt post de radio. Cântă melodia aceea: The Year Of The Cat. Al Stewart. Hm! Mașina demarează. Portiera e tăcută. Până la viitoarea deschidere.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate