agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 845 .



Planuri satanice
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Crezantema ]

2009-10-19  |     | 




Întunericul se intensifică. În spatele atmosferei ce părea că stăpânește bucuria unei zile frumoase, o dramă amenință o pofundă neliniște. Sirena salvării ce se aude din ce în ce mai des, și care ne produce tuturor, mai mereu spaime, un fior uneori de nesuportat, iată, acum se opri la câteva case mai departe de vecinii mei.
Totul se complică, decorul devine și mai trist când se auzii și alarma de la mașina de poliție trecând cu aceeași viteză, tot spre acel loc.
- Ce se întâmplă?!... am ieșit toți vecinii în stradă.
- Ce să se întâmple, o mare nenorocire, ce… n-ați auzit?
- Ce să auzim? întrebarăm, noi, pe persoana care venea din acel loc.
- Păi… mai bine mergeți și vedeți ce n-o să le vină ochilor să creadă! zise ea. O crimă!… O crimă odioasă!... O crimă comisă cu atâta cruzime!!!... Vai… vai... vai!... mai afirmă biata femeie speriată, susținându-și cu mâinile tremurânde, capul care credea că-i va cade de pe umeri. Biata de ea, i se opri aici cuvintele ca și când cineva o sugruma de gât și o rupse ușor la fugă, ca și cum, în sertarele minții ei, năvălise o ciudățenie năucitoare .
Am fost nevoiți să plecăm spre locul cu pricina. Acolo să descoperim, că deja cu mult mai înainte se strânseseră și mai multă lume. Între timp a venit chiar și tv. Antena 1. Salvarea plecă rapid cu victima care a decedat în drum spre Spitalul Județean de Urgențe Ploiești. În mașina poliției urca un un tânăr care până atunci nu făcuse niciodată probleme nimănui și nici nu te-ai fi așteptat, că vreodată ar fi capabil să taie gâtul unui alt om (țigan), țâșnindu-i sângele, în stânga și în dreapta cu viteză, până ce omul s-a prăbușit la pământ.
- Ce l-a determinat pe băiat, să comită o așa nelegiuire? ne mirarăm cu toții.
- Păi, să vezi, l-a prins furând porumb din tarlaua lui.
- Ei și!...
- Cum și, soro?… De urâtul ăsta nu mai lucrează nimeni pământul! Iată, stau tarlalele nemuncite, unde s-a mai pomenit? De s-ar scula Străbunii noștri!!!...
- Dar ce… parcă numai porumb fură? Fură de toate și din casele oamenilor fură, și… legea nu-i mai poate stăpâni.
- O, vai… și trebuia să-i taie gâtul?
- Da, dar… l-au alergat tot țiganii, pe el să-l bată! Și… la furie… a venit și el acasă, a luat cuțitul și s-a repezit la cel care l-a prins furând și i-a tăiat gâtul!
- Vai… îngrozitor!...
- Da, îngrozitor, au alergat părinții după el, neînțelegând ce vrea să facă cu cuțitul, dar în zadar.
- O, vai lui!!!...Ce-a câștigat?!...
- Ce să câștige, ani grei de pușcărie, că a lăsat două fetițe, micuțe, fără tată.
- Cât porumb i-a furat?
- Ei, asta nu mai știu, dar o învățătură de minte să le fie și lor, o să moară toți cu gâtul tăiat, dacă mai fură!!!...
- Ooo!!!... Chiar toți? își dădură mai mulți părerea.
- Da, chiar toți?
- Păi, toți, furăm în țara asta, de la cel mai mic până la cel mai mare!... Nu vezi ce evenimente apocaliptice trăim?…:
- Of!...
- Ce of? … Of, e numai pentru unii!
- Da, numai pentru unii, pentru alții… ar trebui să se mai nască din nou un Vlad Þepeș Vodă, că fură ca în junglă, fiecare cât poate de mult.
- Ei!... Nu mai pomeniți numele unui vampir! Ia vedeți voi, că… poate… tot mai umblă nopțile hoinar prin România noastră și… la noapte!!!... sau încins spiritele printre alte persoane din grupul mare de oameni.
- Să umble, să-i strângă de gât pe toți hoții, că poporul nostru n-a fost neam de hoți!
- Ce vampire, dragelor? Oare, credeți în poveștile scornite de toți netoții! Altul e adevărul, eu îl cunosc de la bunicii mei, zise un bătrân.
- Ce cunoști? Nu cunoști nimic… Adevărul e, că… a tras pe mulți în țeapă, de aia îi și zice Þepeș.
- Ia ascultați, vă spun eu, cum e cu țeapa! Vlad Þepeș a fost supus unui jurământ, înainte de a se urca pe tron. A fost îndemnat de un Glas, să fie drept și părtinitor numai cu cei drepți și cumsecade, iar pe cei vicleni și leneși, să-i tragă prin țeapă. Atunci a întrebat: “Cum îi cunosc Doamne?”
“Þi-i însemnez Eu, Vlade! Pe toți care îi vezi: orbi, șchiopi, ciungi, muți, surzi, etc., toți aceștia nu merită să trăiască Vlade!” i-a răspuns Dumnezeu.
- Ei… dar… asta ar însemna, că… foarte mulți dintre noi, ar trebui să fim, azi, trași prin țeapă, dacă s-ar mai naște un alt Vlad Þepeș.
- Sau mai bine zis, am fi un popor de sluțiți dacă ne-ar însemna Dumnezeu!
Ascultam în taină cele povestite de cei mulți din jurul meu, oare să fie o sămânță de adevăr în discuțiile lori?! Discuțiile nu se opresc aici, își reamintesc ce au mai văzut deunăzi la Pro tv.
- Am ascultat la știri, multe cazuri și mai grave!
- Ei…și mai grave?
- Da!... Doi frați sau luat la ceartă pe ogor, tot pentru recolta anului acesta. Fratele mai mic i-a dat fratelui mai mare cu o bâtă în cap. Mama fiind de față, în loc să facă pace, să-i despartă, a luat cuțitul și l-a înfipt tot în inima fiului cel mare, cel lovit. Nu e srigător la cer!
- Da, e strigător la cer!
- O, vai!… o mamă?…O mamă să-și înjunghie fiul?... Și pentru ce?
- Să vă spun o altă lucrare și mai diabolică!... Fiul a sărit cu cuțitul la tatăl său, acuzându-l, că de ce a mâncat oasele cumpărate de el pentru câine. Tatăl s-a apărat și înfigându-i cuțitul în inimă, a omorât el pe fiul său. Vezi ce face dracul?
- Vai, pentru un câine să-ți omori tatăl? Chiar trăim vremuri apocaliptice!
- Ei… televiziunile astea… intenționat promovează numai negativul, ca să denigreze acest popor în fața tuturor popoarelor și așa țiganii ne-au făcut de râs peste tot, în lume! își dădu altul cu părerea.
- Dar de ce aruncați numai pe țigani, uitați-vă și la români! Nu vedeți ce fac și românii noștri cei de la conducerea țării?
- Da, râde și dracul de noi, vorba proverbului românesc! Nu vedeți ce ură, insulte, acuzații, chiar și printre cei de la Guvern, Parlament? Ar trebui să se iubească!
- Da… să se aibă toți, ca frații!
- Da, ar trebui să investească mai mult în sănatatea noastră, nu în drumuri.
- Așa e, în loc să se sfătuiască cum să scoată țara din criză, ei se trag de picioare în jos, care mai de care să fie el mai sus!
- Da… e rău de tot, am ajuns un “Nou Babel”.
Comentariile nu s-ar fi oprit aici, dacă întunericul intens al nopții nu ne-ar fi grăbit să mai plecăm și pe la casele noastre. Pe puținul drum, ce pașii noștri l-au mai parcurs, mi-am spus și eu părerea mea.
- Lucrurile nu stau chiar așa sau cel puțin în Fața lui Dumnezeu, nu suntem chiar atât de răi! Toate acestea sunt numai încercări demonice de a bloca planul lui Dumnezeu pentru mântuirea lumii. Planurile satanice sunt extrem de viclene și sunt bine pregătite pentru un control moral-spiritual asupra lumii întregi, nu numai a țării noastre. Dar mai ales asupra noatră ca nu cumva să ne ridicăm din întunericul spiritual și să nu reușim a ridica nici pe cei ce trebuie să se împărtășească și ei din această “Sfântă Chemare a Mântuitorului”. Într-adevăr, trăim evenimente apocaliptice!
“ Și am văzut ieșind din gura balaurului și din gura fiarei și din gura proorocului celui mincinos trei duhuri necurate ca niște broaște.
Căci sunt duhuri diavolești, făcătoare de semne și care se duc la împărații lumii întregi, să-i adune la războiul zilei celei mari a lui Dumnezeu, Atotțiitorul.
Iată, vin ca un fur. Fericit este cel ce priveghează și păstrează veșmintele sale, ca să nu umble gol și să se vadă rușinea lui! Și i-au strâns la locul ce se cheamă evreiește armaghedon”(Apoc. cap. 16).

- Hai să facem abstracție de anii din vremea dictaturii comunistă, dar de la revoluția din anii 89 încoace, noi, aproape toți românii, am sperat până acum, că pașaportul spre “fericire” vine de la Parlament, Guvern, Partide. Iată, “amăgire”. Și consecințele ar putea fi foarte grave.
Războiul (armaghedonul), e crâncen, e formidabil de secret, se vede că a câștigat sprijinul marii majorități a oamenilor de pe pământ. Se luptă printr-o putere pământească, simbolizată în Apocalipsă printr-o “fiară”. Această fiară, mai întâi, a reintrodus o lume nouă, redând lui Dumnezeu un “om nou” modern care cu greu să se mai întoarcă spre o “naștere din nou”, așa cum o cere Dumnezeu. Satana a câștigat mult teren, încercând prin aceasta să-L învingă pe Dumnezeu. E pregătit pentru dominația întregii lumi. Ea, fiara, deține controlul și asupra noastră, a românilor, prin forțele politice care, fiindcă nu au vrut a primii “Cuvântul”, nu se roagă la Dumnezeu, iată, trec azi, prin momente foarte dificile.
In cartea mea sunt scrise numai “Adevăruri”. Duhul Sfânt prin lucrarea Sa Divină ne ajută să înțelegem, noi, câtă importanță are “a nu-ți vinde sufletul lui mamona”. Trebuie să luptăm, să recâștigăm spațiile răpite de această putere diabolică.
Aceste atacuri ale duhurilor necurate, făcătoare de semne, au ajuns, deja, la împărații pământului. Au ajuns și la noi, pentru că suntem surprinși fără “protecție Divină”. Nu am înviat încă la Chemarea lui Hristos și nici El nu ne apără de atacurile demonice.
- Cum să luptăm?... Nu e prea târziu? zise plină de deznădejde, una din vecinele mele.
- Nu, nu e prea târziu! România are alt destin, dar nu vrem să ne smerim. Dumnezeu are răbdare cu noi. Când vom ajunge la treapta smereniei, vom conștietiza “Mesajul” venit din gura Păstorului nostru, Iisus Dumnezeu.
“Oile Mele ascultă de glasul Meu și Eu le cunosc pe ele și ele vin după Mine” (Ioan 10- 26, 27).
Atunci când vom conștietiza, că defapt numai “Lucrarea Duhului lui Dumnezeu” va face această “Lucrare nouă” pe pământ și nu prin forța și inteligența noastră, abia atunci vom căpăta protecția Divină.. Deci, toată gura trebuie să tacă înaintea Cerului, să-L lăsăm pe Dumnezeu să vorbească. Omul să conștietizeze Mesajul și numai libera lui conștiință va găsi metoda cum să afle calea spre “Poarta cea strâmtă”.
Dumnezeu a dat semn poporului Său, ca să se ferească de aceste duhuri viclene, arătându-i “Tainele Cerului”: “Ușa sau Poarta” care s-a deschis pe cerul României noastre! Graiul Său care ne informează despre un “Plan de Viitor” asupra pământului și “Legământul” făcut cu noi Poporul Român, ca Popor Ortodox ales, al Său. Noi, cu nădejdea “Învierii” și cu “Adevărul din Mesajul grăit nouă de Cel ce stăpânește toate”, să mărturisim că, există un singur Dumnezeu, un singur botez și o singură credință”,una Apostolească și Sabornicească Biserică de la începuturi. “UȘA stă încă deschisă, încă mai e vreme de lucrat de dimineață până-n seară.

“ Deci, iată, Duhul lui Dumnezeu striga mai departe, acum punând alte condiții :
Va ieși Mirele Iisus din cămara Sa și va alege pe miresa Lui, cine nu și-a vândut sufletul lui satan?”… (Cartea roman religios “IEȘIÞI DIN EA, POPORUL MEU!” pag. 238).
- Oare, unii dintre noi avem deja sufletul cumpărat de aceste duhuri diavolești?
- Unii, poate da!...dar cei mulți nu, dar… la ceasuri de cumpănă, ne vom întoarce, toți, pe “Calea Dreptății”. Vom striga la Maica Domnului, Ea poate șterge zapisul încheiat cu satana, dacă totuși nu ne-am ștampilat, încă, cu 666. Iisus ne-a dat pe noi, fiii Ei, și pe Ea, Mama noastră. O mamă iartă multe… numai că, nu va trebui să așteptăm până când va să vină acele ceasuri de cumpănă. Cuvântul Domnului să nu fie ca sămânța care cade mereu pe cale, venind repede păsările flămânde o ciugulesc înainte de a prinde rădăcină, ci să ne străduim sa ajungem “rod bogat” care să aducem multă roadă.
Bisericile decăzute sunt simbolizate printr-o mamă decazută și fiicele ei decăzute. (Apocalipsa capitolele 17 și 18,)
Femeia curată este Credința Ortodoxă, credința Sfinților noștri Părinți, dar numai cu bogăția canoanelor Sfintelor noastre Sinoade, fondată pe Adevărul din Apostoleasca și Saborniceasca Biserică.
Descrisă ca fiind însărcinată este pe punctul de a naște la zilele cele din urmă, zice Proorocul Isaia..
“Înainte de a se zvârcoli în dureri de naștere, ea a născut un fiu
Cine a auzit sau cine a văzut unele ca acestea? Oare o țară se naște într-o singură zi și un popor dintr-odată?
Într-adevăr, precum “cerul cel nou și pământul cel nou pe care le voi face”, zice Domnul, vor rămânea înaintea Mea, așa va dăinui totdeauna seminția voastră și numele vostru”. (Isaia cap.66).
“Știu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o “ușă” deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deși ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu și nu ai tagăduit numale Meu.
Iată, îți dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei și nu sunt, ci mint; iată îi voi face să vină și să se închine înaintea picioarelor tale și vor cunoaște că te-am iubit.” (Apoc. 3; 8, 9).
Și, sunt încă multe alte trimiteri care ni se arată în Dumnezeieștile Scripturi, fondate, tot, pe aceste mărturisiri ale Sfinților Apostoli auzite chiar din Gura Învățătorului lor, Iisus Hristos Dumnezeu.
“Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului și vor plânge toate neamurile pământului”… (Matei 24; 30). De ce vor plânge, oare, toate neamurile, afară de numai “unul” (cei aleși), dacă toate vor fi pe calea cea dreaptă?!!!...
Iată, cât de mare nevoie avem cu toții să dobândim multa înțelepciune cerească!...

“Spune lucrurile acestea, sfătuiește și mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te disprețuiească”. (Tit 2:15).
Iată, taina cea mare a mântuirii. Tâlharul din dreapta, n-ar fi fost mântuit dacă n-ar fi mustrat mai întâi pe tâlharul cel din stânga Mântuitorului nostru, mai apoi, arătându-și, și “căință” pentru păcatele sale! Iar Sofia, deși, că a văzut Fața lui Iisus în ipostaza Sfintei Treimi și a auzit Graiurile Treimii, s-a recunoscut în carte, mărturisind că e cea din urmă păcătoasă din poporul ei. Nu ne rămâne decât și noi să recunoaștem, că suntem ultimii păcătoși înaintea Dumnezeului nostru, Sfânta Treime. Dar să nu deznădăjduim, ci mai vârtos să cerem, noi, pe “Mângâietorul” ca să ni-L trimită nouă din ceruri, ca să desăvârșim “Lucrarea Sa”.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Va urma.

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!