oamenii ticăie măsoară tot felul de
așteaptă să explodeze în moarte într-o mare tăcere
dar asta nu se întâmplă
explozia lor se aude foșnet de mătase aici la marginea lumii
nimic nu asurzește nimeni nu plânge și
nopțile mi se înfășoară pe trup ca niște frânghii negre

love, dacă ai veni acum
mâinile ți-ar cădea în pământ
despicate de umerii mei ascuțiți
nu aștept gura și tremurul tău
nici zilele curvele acelea leneșe murdare și languroase

ah tangoul my love
moare dar încă își mișcă ritmul în mine îmi ridică umerii a revoltă
și nu pot nici să te iubesc nici să uit

întâmplarea a căzut între noi ca un cuțit
de-atunci păstrezi minciuna asta în brațe o hrănești cu încăpățânare
de parcă eu nu știu ce faci
ești un copil ce se leagănă crezând că nimeni nu știe de fiorul acela
născut între picioarele lui
adulții se uită blând râd cu înțeles eu sunt acolo
sunt mereu acolo mă uit fix la tine
la minciuna dintre picioarele tale și zâmbesc obosită
nici să te urăsc nu am forță pentru ce ura dragostea neputința
când timpul curge râu limpede între noi

love dragostea noastră e un pui mort cu trup lung
pe care-l mestecăm în silă și povestea asta nu mai are sfârșit

ceasul arată aproape noiembrie
iar spatele meu devine zid tot mai gros peste tine
o piatră funerară ce te acoperă cu tandrețea înghețată a mamelor tragice

tu îmi scrii despre dragoste ei
dragostea ta e un univers paralel am citit despre dar nu l-am trăit niciodată

love este bine e super nu plânge
am aflat că totuși exiști - așa mă ajuți
să nu mă sinucid într-o bună zi cu altceva.




http://www.youtube.com/watch?v=Y_PIadFsvDk