Nu sunt un admirator înfocat al criticului literar Alex Ștefănescu. Merită, însă, tot respectul pentru ceea ce i-a făcut fiorosului Gigi Becali: l-a adus în starea de-a părăsi o emisiune TV! Probabil că povestea e veche, nu știu (am aflat abia acum, de pe internet), dar să-l faci pe marele GiBi să iasă cu coada-ntre picioare, să-i spui că n-are pic de cultură e o dovadă de curaj și de dreaptă asumare a rolului de avertizor cultural care ar trebui să definească orice persoană implicată în fenomenul creativ românesc. Cunosc sute de scriitori contemporani care ar accepta fără crâcnire afronturile primitive ale împăratului echipei de fotbal “Steaua”, pentru câteva firmituri de la masa acestuia (vezi cazul Mircea Dinescu, încercarea de a-i băga pe gât berbecalului, vorba “Cârcotașilor”, un inventator al unui nou tip de gazon pentru stadioane). Alex Ștefănescu a pus punctul pe “i”. Fără teamă, fără complexe, fără menajamente: mediul în care Gigi se simte ca peștele-n apă este cel în care înoată și specia miticilor dragomiri, acvariu spre care Nichita Stănescu (menționat în ineditul dialog) nici nu și-ar fi aruncat privirea. Nu spun că exemplul trebuie urmat - nu te pune cu nebunul, spune o vorbă a românului. Și nimeni nu prea vrea să-și facă de lucru cu nebunii, însă e de meditat asupra faptului că unii nebuni se doresc (și e posibil să devină!) președinți ai României.