agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1457 .



Septembrie de castan
personale [ Gânduri ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [meddy ]

2005-09-03  |     | 



Cresc castanii cate doi, cate trei din acelasi trunchi, se hranesc cu aceeasi apa, le curge aceeasi seva rece. Si in tacerea mea ma cheama cu brate subtiri, eu nu ma clintesc, ci doar simt cum se despica din mine visele, din derma, epiderma, prin toti porii, prin par, din nari si ochi, unele curgand ca picuri de sudoare din fruct de mar, altele ciupindu-ma, rupandu-se o data cu firisoarele blonde de pe mana. Se zgarie din unghii care sa iasa primul, se musca sa fuga printre dinti. Si toate, toate pana la ultima picatura de vis ma secatuiesc de bucle si castaniu ca sa se adune, in hohot de iedera, intr-o palma uriasa cu 10, 20, 30 de degete si gheare, o palma colorata iritant, cu rasfrangeri de alb-negru, incolor, cu ras, plans, si strigat, si bocet. Palma se alungeste nebuna spre trunchiurile care cresc cate trei, cate doua dintr-unul singur, le-nvaluie pertinenta in pacatele mele, in puritatea de liliac. Iar ei se lasa astfel sedusi si-ncep sa rada, sa planga, sa strige, sa vorbeasca cu mine…in tacerea lor. Acum, lipsita de vise cum sunt goala de mine, aud cum ma cheama pietrele pe nume sa le mangai cu mainile fara amprente si parul fara culoare. Uimita ca nu mai arunca in mine cum obisnuiau odata, le ascult, obositele de prea multa apa, prea mult vant si trasnet. Palma de vise alearga sus neobosita, in timp ce eu, de jos, acopar pietre tari. Cum stau asa la pamant, goala de prea multe vise, goala de mine, stiu ca seva lor ma strabate toata…E septembrie…septembrie sunt eu, din bucle castanii pana-n talpi albe…septembrie e seva lor, a castanilor ce cresc cate doi, cate trei din acelasi trunchi…

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!