Iar eu.
Revin. E zero și cinci minute, sâmbătă dimineața. Mă abat de la citit.

Îți aduci aminte când îți spuneam la teatru să nu te uiți la mine? Acum constat că acest lucru îmi place. Și ne țineam atât de tandru de mână, și-atât de ușor... și mie mi-e dor... Și-mi place să-ți scriu, iar tu să citești. Romantic la teatru era. Þi-amintești?

Mergeam într-un pas, uzi blugii erau. Să merg cu tine prin ploaie mai vreau. Scriu proză în vers. Mă mai prostesc. Să vii aș vrea, să vezi cum zâmbesc).