agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1855 .



Croquis 14
personale [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [LolahHumboldt ]

2009-11-29  |     | 



Îmi rănesc gândurile cu miile de întrebări pe care mi le așez pe umăr și mă îndemn să tac acele tăceri pe care mi le-am reprimat o viață.

Între noi doi tăceri și schimonosită viață ce pare să se retragă din vene și din viscere.

Nu ți-am spus niciodată cum te-aș dori și nici măcar cum mi-aș dori să fie omul de lângă mine. Ti-am spus doar că undeva în viitor sper să găsesc tăria unui umăr și albeața unui vis pe care încă nu îl simt al meu. Ghici cine sunt și cine suntem? Doi luntrași spre împărăția lui Hades, obosiți de negura viselor neîmplinite și prea puternici ca să cerșim ajutorul celor ce ne strigă de pe marginea bălții „Vai vouă!”...
Nu mai credem în noi și ne prelungim agonia...

Îmi pare mie sau chiar nu ne mai putem vorbi fără să ne rănim? Vorbești de parcă nimic nu ar conta în această blestemată luptă cu viața, de parcă ne-am fi pierdut picioarele pe câmpul de bătălie și acum nu mai avem putere să ne târșăim....Om fi dus și noi o luptă în Vietnamul din noi și ori am pierdut-o, ori ne învinovățim stupid pentru că obuzele ne-au lăsat fără trăire... Vorbești de parcă aș fi doar o umbră pe apa din care sorbi cu nesaț viața... Îmi vorbești de parcă umbrele s-ar fi aciuat în rucsacul tău ca să te hărțuiască, oarecum prea devreme și oarecând prea târziu... Încă nu ți-am murmurat acel cântec de leagăn cu care îmi alint la sân visele, încă nu ți-am arătat răsăritul pe care mi l-am promis....încă nu ni s-a intamplat plutirea...fi-va oare plutire sau fi-va doar un gând?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!