agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 3900 .



sînt
personale [ Jurnal ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [elavictorialuca ]

2009-12-05  |     | 



de aceea mă ridic strivesc în pumni carnea de pe coapse de pe brațe de pe umeri fac zob și cuvintele și tăcerile
de aceea nu mă pot resemna că și a doua zi soarele va fi înalt eu știu de când am deschis ochii știu că este negru intens pentru cei care îndură la nesfârșit cum li se desprind din suflet oameni și se îngroapă doar cei cu vertebrele drepte și inimă grea
de aceea îmi țin spatele drept îmi strâng lucrurile mai ales cărțile de la căpătâi aș vrea să mă îngroape cu ele sau să le ardă odată cu acest corp din care acum nu mai doresc nimic
de aceea corpul nu mi se supune își cunoaște bine netrăitul și neîntâmplatul el este singurul din care pot ieși ehei ce iluzie
de aceea cărțile vor face ca eu-corpul să ard mult mai parfumat mai viu și focul va fi în loc de orice lumânare de orice literă de orice plâns
de aceea nu mai rabd rezonanța suferinței în stern sau în genunchi sau în ghemul de oscioare fragile din care am crescut așa simplă și albă de-ai spune că sunt un arbust de iasomie în vânt
de aceea nu mă revolt când în mine stau și oamenii în comă și oamenii pe ultima lor secundă fiindcă atunci când am călcat dincolo pentru șase ore nu cerul s-a deschis nici pământul doar linia orizontului pe care o priveam la trei ani fără să clipesc
de aceea anul ăsta orizontul a devenit sârmă ghimpată și îmi face din răsărit o altă presimțire a trecerii dincolo ce mai contează dacă tot anul ăsta sau în alt douămiin
de aceea astăzi nu scot nici aerul din corp nici apa nici dragostea nici lanțul de viață care strânge strânge strânge

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!