perfecțiunea e pânza peste care-mi trec pensula
mâna-mi tremură sfidând împrejurul
ce nu mai are nici un drept aspra-mi

perfecțiunea e partitura pe care-mi trec notele
ignorând zgomotul ce mă lovește în timpan
cu obișnuința de a încerca o surzire intenționată

oerfecțiunea e forța ce-mi face chemarea posibilă
tu să mă vrei eu să te vreau înțeles

o unică nuanță are cea mai adâncă intimitate cu privirea
mai cunoscută între celelalte parcă de secole la rând
pentru mine doar ascunde muzica cea stranie
ce-mi transformă pensula în violină de aur

măsor literele semnăturii cu prudență
calea spre ordinea interioară trebuie a fi decisă