adun într-un creuzet imaginar ceea ce au simțit oamenii în ultimile ore, provocându-se cu idei, mai legate, mai haotice, mai recitate pe dinafară, mai din tocie conexiuni.
acum pun diferite substanțe să identific structura energetică a compoziției.

iată, cum în mare procentaj e durerea la bătrânețe a celor ce s-au străduit, au reușit, au oferit, dar investiția lor nu a dat rod. au copii, geniali, buni, atașați, dar care nu pot ajuta sărmanii veterani și nici pe ei înșiși.

mai creez o reacție:

ce o să te faci tu fără mine când nu o să mai pot? dar eu? de pe acum e tulbure !

ființa profetă din mine arată cu degetul ! stai să-mi pun ochelarii //funduri de sifon//