Aranjezi luminile și filtrele ce urmează a-mi înconjura trupul ca efectele iubirii. Scena pe care voi cânta e imensă, e mult de lucru.
Stau cu ochii doar pe tine în timp ce mă îmbracă, mă machează , îmi amintesc textele. Trebuie să impresionez. Totul e praf în lume, globul meu de cristal ne arată. Vom da spectacolul salvator.
Mă ridic brusc pe varfuri, apoi pe un scaun, nu e bine, pe o scară.
Atenție! Mi-a venit o idee!
Cel cu tobele începe sa dea un ritm exaltării mele.
Improvizăm. Schimbăm, urcăm toți pe scena deodată.O să vă rotiți cu motocicletele în jurul meu, eu o să fiu pe un măgar.
Râzi, tot mereu mă joc. Voi sunteți serioși, uneori în spectacole vă puneti măști infricoșătoare, iar eu mereu: rochia scurtă, coliere de cireș, codițe împletite, sandale cu flori.
Mesajul e de fiecare dată același, dacă nu aș fi eu, voi ați fi răi și v-ați bate între voi, însă de dragul meu, pentru că mă îmbolnăvesc în condițiile acelea vă găsiți puterea unor alte manifestari.
Mă puneți să-i cuceresc pe spectatori. Ei se luminează. De ce nu se mai bat stelele de pe cer? De ce nu-i mai cheamă oșteni?

Gata, trebuie să ne odihnim un pic, desenez o sferă imaginară ce ne ridică sus pe cer, acasă, în ochiul soarelui.

Mi-e foame !!!! Se aude chiar și pe pământ, un fel de vânt. Stoluri de păsări se ridică în aer și apoi se reliniștesc. Cine gătește azi?







http://www.youtube.com/watch?v=qx4XNxHkMuc