cleștele intră grav în rană ciupind fiara culcușită în putreziciune

pretextul ce vifora-n gânduri o sălbăticită precizie a supraviețuirii

am de ce temerară să-mi fiu căci norii cad peste focuri cu zgomot

e pulsul vieții o lume și greu îmi e în ea defrișată de zâmbet

uscat în coaje de curmale plăpândul farmec doar un intrus lăsat să plece

sub piele ce timpuri făcute să urle surzilor că nu au floare nici sensuri

găleți de holeră și tava de aur cu fiere căci sufletul varsă mâncarea și vinul

am de ce temerară să-mi fiu căci dorul de bine nu mai găsește odihna









http://www.youtube.com/watch?v=rU5HakM5_1Y