*
De curând, un grup de cercetătorii britanici – probabil ăia ai Universității din Liverpool – au stabilit că porcilor, ca și oamenilor, le place să vegeteze și că, în curând, porcii nu vor mai purta boli, fiindcă sunt inteligenți.
Cu bune și cu rele, în ziua de Ignat, șoriciul e compatibil cu imaginația:
– pentru femeile pretențioase, care nu prea se dau în vânt după așa ceva, poți confecționa inele, umbreluțe, genți, evantaie și ochelari din șorici (nu „de” soare!);
– cei care au mania încălțărilor se vor bucura nespus dacă le oferi o pereche de branțuri, fiindcă mirosul lor tinde asimptotic, dacă nu spre cel original, măcar spre ceva plin de originalitate;
– copiii mofturoși cu mâncarea devin pofticioși imediat ce le oferi niște măscuțe gingaș sau hazliu manufacturate – sunt în stare să le înghită pe nemestecate.

La urma urmelor, până și ambiguitățile sunt elective, nu!?

**
Ce urmează?
Urmează un munte de considerații și teleportări, de oferte senzaționale și de junghiuri intercostale (stânga, dreapta, față și spate!). Dar poți, la fel de bine, să o lași baltă, spunându-i lu’ mutu că-ți plouă-n casă când afară-i senin – alintul fiind doar așa, o chestiune instinctivă, iar complăcutul... o-ntreagă metafizică a monstruoasei concesivități care abundă-n dictoane:
– „am văzut” o bubuitură mare, am ieșit de pe drum pentru că nu mi-am mai putut consola mașina;
– pe pârtie sunt super-mii de oameni cu pantalonii erotici scoși din uz, iar cultura și cultele, bețele unui preot priceput în arta graseierii – toate astea într-o societate ca a noastră, alcătuită din boxestiști (nesemnificativi ca număr) și din incaxestiști (care sunt semnificativi doar ca număr), restul... pedale, dependenți și nulități naționale ce votează unanim în Parlament, Premierul urmând a prezenta urgent acestuia lista nominală și CNP-urile funcționarilor publici ce vor fi concediați.

Acestea ar fi, pe scurt, misterele gripei porcine, cu alte cuvinte: gripa zboară peste tot, porcul deloc! Încălzirea globală va aduce, neîndoielnic, cu sine, primele semne ale mondenizării vieții din Antractica.

***
În sfârșit, îmi găsisem deplina liniște. Adăstam, în fund, pe o plajă goală. Bătea și briza – fără nici o vină, săraca de ea!
Apoi, s-a ițit din spuma mării Lady GaGa (The Fame, The Fame Monster!). Am dat să pun mâna pe arcu’ de triumf, lăsat pe nisip, lângă mine, chitit să trag în ea.
Haita de fani (fauni!?) care o însoțea făcea semne disperate:
– Eroule, strigau, nu trage-n ea, că e deja plină de sânge fals.
Da’... cu ce naiba să trag?, că-mi lăsasem acasă-n cuier tolba cu săgeți.
Apoi, așa cum a apărut, așa a dispărut mirajul.

Neîndoielnic, sunt expert în consolare: Écouter de la musique trop fort, peut vous plonger dans le silence le plus total!