E lună plină
și picură
peste încinsul
din mine
e luna rotundă
ce-și lasă să
curgă dogoarea
peste dogoarea mea
e luna ca roata
carului ce-aleargă
dinapoia cailor
îmi strivește
și pulsul, care abia
mai pâlpâie haotic
de dor...
Îmi este dorul prea galben
din galbenul lunii
ce stropii-și aruncă
în infinitul din mine
cu ochii închiși
curg, sunt clipe absurde
mă preling ca lumina lunii
nu știu, nu știu pe unde.
e lună mare dar prea mică
decât dorul în lipsa ta.