.......................
"Mioriță laie,
Laie, bucălaie,
De trei zile-ncoace
Gura nu-ți mai tace!
Ori iarba nu-ți place,
Ori ești bolnăvioară,
Drăguță mioară?
Drăguțule bace,
Dă-ți oile-ncoace,
La negru zăvoi,
Că-i iarbă de noi
Și umbră de voi.
Stăpâne, stăpâne,
Îți cheamă ș-un câne,
Cel mai bărbătesc
Și cel mai frățesc,
Că l-apus de soare
Vreau să mi te-omoare"
........................
V. Alexandri

Cât de actuală și individuală
și extrem de importantă
poate fi astăzi, această baladă!...

Drăguțule Bace,
mândruțule ciobănel,
tras printr-un inel!...
Acum, prezența unui negru nor
se ridică la orizont,
Iată, ești prins fără de apărare,
fără de veste în fața unui imperiu
impresionabil de mare!

Dominat de sisteme-suprasisteme,
de structuri-suprastructuri
ancorate și constituite
în comuniunea altei lumi.
Te urmărește, ceas de ceas, zi de zi,
cu o baghetă magică, a te strivi,
a te ucide și pe tine.

Pornirile acestu-i veac
asemenea unui monstru
lipsit de identitate și-a manifestat
prezența, sub masca falsității
în numele “Libertății”,
cu intenția de a controla pe pământ
fiecare aspect al vieții !!!

Iată, n-ai vrut, când ai fost chemat
și îndemnat “să ieși…”
din haosul întunericului.
Evoționalismul și știința,
tehnica și tehnologiile
cu toate ispitirile
te-au amăgit!!!

Te-ai amăgit??...
Cu ideea că lumea strălucitoare
va rămâne pentru tine,
în permanență, un joc îmbătător
și zgomotos de artificii
îndeplinind un mare rol,
evitând cât se poate
să te scape de... “Calea Crucii?!!!”

Drăguțule Bace,
"ieși..." din lume,
ancorează-te plin de speranță
la "Limanul Dreptății".
Fugi în imperiul singurătății,
întoarce-te iar
pe acel picior de plai,
pe acea gură de rai!

Numai acest fundament mai poate
a te mai apăra de tragica moarte.
Numai această lecție realistă,
"prezența vie a lui Dumnezeu",
te mai poate scoate
din vibrațiile acestui rău!
Numai Împărăția Darului
Duhului Sfânt
Te mai poate salva...
pe “Noul Pământ”.



Mărturisesc, că sunt un om liber, fără constrângeri, și prefer să greșesc vorbind decât tăcând.
Nimeni nu mă poate determina să tac atunci când vreau să spun ceva.
Și, că atacul unora, adică al amicilor, că dușmani nu am, chiar incorect și tendențios, îl primesc cu multă bucurie…

"E o mare înțelepciune să nu te tulburi, când alții te disprețuiesc și nici să asculți laudele celor ce te lingusesc. Numai astfel vei putea să mergi mai departe, pe drumul pe care ai apucat!" Zice Domnul.