O fugă împotriva acelor ceasornicului,
să curgă prin umărul tău drept
malul stîng al unei existențe
nici de cum banale,
dar risipită ca un pumn de mărgăritare
în prundișul de pe malul fluviului,
ce a trecut nemilos prin tine
cu niște toamne repezite
și o primăvară întîrziată,
pe care ai hotărît s-o trăiești acum
fără grabă,de nu te-ar forța inerția,
ce te mai poartă împotriva acelor ceasornicului,
cu malul drept prin umărul stîng
și cu o mare grabă de a întîrzia
la ultimul plesnit de muguri,
ce te privește ca pe o icoană uimită
cu rugă mută pe buze:"Îngăduie..."