dincolo de silă văd pământul gol
pătruns până în cele mai adânci cotloane
ale sinelui
disprețuind semnul și hazardul
nenumitei lumi
o, preacucernice
inspir adânc și nimic altceva

***

aici nu te mai ferești prin cuvinte
doar trăiești cum se cuvine
numindu-ți ochiul și
înghețând inima
nimeni nu e mai singur
ca tatăl tău
eu întâmplător

***

îmi scutur pielea
sângele încrucișat sfâșie pământul
n-o să-l cumpăr
o să-l fur în vase mici ascultând
cum se strânge dedesubtul acestei ape
cerul dimpotrivă
trei leagă la fel ca nouă
câinele adormit

***