Acum vreau să aduc vorba despre comportarea perversă a unor persoane apropiate nouă, care, printr-o varietate de procedee reușesc totdeauna să ne destabilizeze viețile.
Există oameni care din ură, invidie sau răutate își fac un scop în viață. Răi și proști în același timp, pentru că răutatea este egală cu prostia, defăimează direct sau prin subînțelesuri, fac aluzii veninoase, îndrugă minciuni fără să clipească, fără urmă de remușcare. Acești oameni simt că trăiesc numai dacă au pe cineva pe care să-l zdrobească, să-l umilească, să-l înjosească, să-i distrugă viața doar pentru a se face remarcat în proprii ochi.
Te întrebi atunci, pe drept cuvânt, ce se petrece în subconștientul oamenilor care în totalitatea lor se nasc inocenți, îngeri, și devin apoi răi, gunoaie pentru societate?
Cu toți cred că am fost martori și victime ale atacurilor perverse asupra vieților noastre, asupra familiilor noastre sau la locurile de muncă.
Fiecare dintre noi poartă în sine o "doză de răutate" dar periculoasă este forma patologică, datorată frustrărilor, ca metodă de supraviețuire, ca formă de manipulare, provenită din ură, invidie.
Nu cred că cineva este rău atunci când nu suportă nesimțirea, murdăria, mârlănia, prostia, hoția și intervine în sensul corectării.
Oamenii au găsit metoda de a deosebi aurul fals de cel veritabil dar nu au găsit-o pe aceea de a recunoaște oamenii răi din mulțimea de lume. Ferice de acel care înțelege din timp faptul că dușmănia, ca și prietenia, sunt numai din interes.